Organizațiile au cheltuit la nivel global 359 miliarde de dolari pentru instruire în 2016, dar oare a și meritat?
Nu și atunci când luăm în considerare următoarele:
- 75% din 1.500 de manageri chestionați din peste 50 de organizații au fost nemulțumiți de funcția de învățare și dezvoltare (L&D – Learning and Development) a companiei lor;
- 70% dintre angajați declară că nu stăpânesc abilitățile necesare pentru a-și face treaba;
- Doar 12% dintre angajați aplică noile abilități învățate în programele de învățare și dezvoltare la locul de muncă; și
- Doar 25% dintre respondenții la un sondaj recent realizat de McKinsey consideră că instruirea le-a îmbunătățit în mod măsurabil performanța.
- Nu numai că, în mare parte, instruirea din companiile de astăzi este ineficientă, dar scopul, calendarul și conținutul instruirii sunt defectuoase.
Învățarea din motive greșite
Angajații din ziua de azi încearcă să iasă în evidență prin creditele de educație profesională continuă (EPC), astfel încât să justifice o eventuală promovare. Personalul de învățare și dezvoltare își etalează, la rândul său, valoarea prin îndeplinirea unor KPI-uri defectuoase, cum ar fi creditele EPC totale pe care le câștigă angajații, mai degrabă decât să se concentreze asupra impactului creat la nivel de afacere. Prima situație este mai ușor de cuantificat, dar stimulentele defectuoase generează rezultate defectuoase, cum ar fi următoarele:
Învățăm la momentul nepotrivit. Oamenii învață cel mai bine atunci când trebuie să învețe. Prin aplicarea noilor cunoștințe în situații din lumea reală, este consolidată concentrarea și hotărârea de a învăța. Și chiar dacă psihologul Edwin Locke a arătat impactul buclelor de feedback scurte în 1968 prin teoria sa despre motivație, acestea nu sunt aplicate la scară largă atunci când vine vorba de formarea din cadrul corporațiilor. Angajații de astăzi învață adesea subiecte uniforme, conforme programului L&D – și într-un moment când nu au o relevanță imediată pentru funcția lor – prin urmare, învățarea lor are de suferit.
Învățăm lucrurile nepotrivite. Vrei să vezi cum lumea își pierde interesul mai repede decât ți-a luat să citești această frază? Obligă-i pe angajații ocupați să participe la o sesiune de instruire cu privire la „competențe de exprimare scrisă în domeniul afacerilor” sau „soluționarea conflictelor”, sau alt curs similar care nu corespunde cu adevărat nevoilor acestora.
Uităm repede ceea ce am învățat. La fel ca studenții din primul an care uită 60% din ceea ce au învățat în liceu, dacă studiază doar pentru a obține credite, angajații vor uita rapid ceea ce au învățat. Psihologul german Hermann Ebbinghaus a fost un pionier al studiilor experimentale asupra memoriei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, culminând cu descoperirea „Curbei uitării”. El a descoperit că, dacă informațiile noi nu sunt aplicate, vom uita aproximativ 75% din acestea după doar șase zile.
Bate fierul cât e cald
Creierul nostru uită cu ușurință ceea ce nu folosim. Incorporarea noilor cunoștințe în activitatea desfășurată reprezintă o modalitate de a păstra acele cunoștințe. O altă modalitate este repetiția spațiată. Propusă inițial de psihologul Cecil Alec Mace în 1932, aceasta se referă la distribuirea învățării pe o durată de timp (materialul ar trebui revizuit la intervale care cresc treptat cu aproximativ o zi, două zile, patru zile, opt zile și așa mai departe). Această abordare valorifică efectul de distanțare psihologică, care demonstrează o legătură puternică între expunerea periodică la informație și retenție. Studiile arată că, prin utilizarea repetiției spațiate, ne putem aminti aproximativ 80% din ceea ce învățăm după 60 de zile – un progres semnificativ.
Din păcate, majoritatea programelor de L&D ignoră aceste realități biologice și investesc miliarde de dolari în transferuri de informații care vor fi uitate rapid.
Cum se aplică „Lean Learning”
Amintește-ți de principiul 80/20. Tim Ferriss, antreprenor și autor al seriei de cărți The Four Hour, susține o metodă de „lean learning” pe care o numește DiSSSCaFE. El sugerează identificarea unității minime de învățare (MLU – Minimal learnable unit) și aplicarea principiului Pareto. Dacă vrei să înveți japoneza, concentrează-te asupra celor 20% din cuvinte și expresii întâlnite în 80% din situații. Apoi, aplică ceea ce înveți în conversații reale cu vorbitori de japoneză, de câte ori este necesar.
Aplică învățarea în situații reale. La Collective Campus, directorii nu învață doar o metodologie specifică de inovare. Mai întâi se asigură că ei pot aplica efectiv metodologia pe plan intern și li se solicită să vină cu proiecte din lumea reală la workshopuri, astfel încât să se poată aplica lucrurile învățate în timp real, să se scurteze bucla de feedback, să se livreze rezultatele afacerii și să se încurajeze momentele de revelație.
Activează învățarea de la egal la egal. Când angajații vor să învețe o nouă abilitate, de obicei nu fac o căutare pe Google și nici nu consultă sistemul de management al învățării (LMS) mai întâi; 55% din ei întreabă un coleg. Când ții cont de faptul că oamenii tind să învețe pe măsură ce predau, reiese că învățarea de la egal la egal oferă o modalitate de a sprijini învățarea rapidă, oportună, consolidând în același timp modul în care angajații înțeleg în prezent conceptele. Poate fi ceva simplu ca, de pildă, crearea unei piețe online sau a unor ateliere periodice de învățare de la egal la egal, pentru a conecta angajații dispuși să predea abilități specifice colegilor care doresc să dobândească astfel de abilități. Stimularea învățării de la egal la egal prin incorporarea ei în analizele de performanță poate asigura continuarea investiției de timp în program, de către angajați.
Oferă cursuri micro. Oferă-le angajaților oportunități de învățare de scurtă durată, care pot lua forma unor cursuri digerabile, de o oră, pe teme relevante pentru provocările sau oportunitățile imediate ale unui angajat.
Și, așa cum spune Eric Ries, autorul cărții The Lean Startup, „Singura modalitate de a câștiga este să înveți mai repede decât toți ceilalți”. Iar acest lucru este valabil acum, mai mult decât oricând.